Arhitectura modernă
Sus: Théâtre des Champs-Élysées în Paris de Auguste Perret; Empire State Building, New York, de Shreve, Lamb & Harmon (1931): Centru: Palácio do Planalto, Brasilia, de Oscar Niemeyer (1960); Fagus Factory, Germania, de Walter Gropius și Adolf Meyer (1911–1913): Jos: Fallingwater, Pennsylvania, de Frank Lloyd Wright (1935); Sydney Opera House, Sydney, Australia, de Jørn Utzon (1973) | ||||||||
| Perioadă | 1920–2000 | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Țară | Internațional | |||||||
Arhitectura modernă sau arhitectura modernistă a fost o mișcare arhitecturală sau un stil arhitectural bazat pe tehnologii noi și inovatoare de construcție, în special utilizarea sticlei, oțelului și betonului armat; ideea că forma ar trebui să urmeze funcției (funcționalism); o îmbrățișare a minimalismului; și o respingere a ornamentului.[1] A apărut în prima jumătate a secolului al XX-lea și a devenit dominantă după Al Doilea Război Mondial până în anii 1980, când a fost înlocuit treptat ca principalul stil pentru clădirile instituționale și corporative de arhitectura postmodernă.[2]
Referințe
- ^ „What is Modern architecture?” (în engleză). Royal Institute of British Architects. Accesat în .
- ^ Tietz 1999, pp. 6–10.
Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de arhitectură modernă
- Harrison, Stuart (). „South Australian modernism exhibition a study in modesty”. ArchitectureAU. Review of the exhibition Modernism & Modernist SA Architecture: 1934-1977. Accesat în .
- Six Building Designers Who Are Redefining Modern Architecture, an April 2011 radio and Internet report by the Special English service of the Voice of America.
- Architecture and Modernism
- "Preservation of Modern Buildings" edition of AIA Architect Arhivat în , la Wayback Machine.
- Brussels50s60s.be, Overview of the architecture of the 1950s and 1960s in Brussels
- A Grand Design: The Toronto City Hall Design Competition Modernist designs from the 1958 international competition
