Căutați idolul

Prezență online
Căutați idolul
Cherchez l’idole
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Cherchez l'idole
Gen	film de comedie film muzical
Regizor	Michel Boisrond
Scenarist	Annette Wademant Richard Balducci
Studio	France Cinéma Productions, Mannic Films (Franța), Sirius Films (Franța), UGC (Franța), Adelphia Compagnia Cinematographica (Italia)
Director de imagine	Raymond Lemoigne
Montaj	Geneviève Vaury
Muzica	Georges Garvarentz
Costume	Tanine Autré[*][[Tanine Autré (French costume designer)\|]]
Distribuție	Mylène Demongeot Franck Fernandel Dany Saval Charles Aznavour
Premiera	26 februarie 1964
Durata	85 minute a/n
Țara	Franța Italia
Filmat în	Paris
Locul acțiunii	Paris
Limba originală	franceză
Disponibil în română	subtitrat
Pagina IMDb
Modifică date / text

Căutați idolul (titlul original: în franceză Cherchez l’idole) este un film de comedie-muzical franco-italian, realizat în 1964 de regizorul Michel Boisrond, protagoniști fiind actorii Mylène Demongeot, Franck Fernandel, Dany Saval, Charles Aznavour.

Conținut

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Marea vedetă de film Mylène Demongeot se mută într-o casă nouă și frumoasă, lângă Bois de Boulogne. Casa ei în renovare este invadată de o armată de muncitori. Mylène este invitată de general să participe peste trei zile la o recepție care va avea loc la Palatul Elysee. Ea o roagă pe camerista sa, Gisèle, să-i pregătească rochia de gală pentru acea zi și vrea să poarte pandativul de diamant în formă de inimă care era foarte valoros. Între timp Mylène, trebuie să plece la Cannes. Richard, un muncitor faianțator drăguț care lucrează în casa vedetei, povestește iubitei sale Corinne care tocmai a sosit la Paris, ambițioasă, dornică de bani și o viață ușoară, ce a aflat întâmplător de la Gisele despre existența celebrei bijuterii. Corinne îl îndeamnă ca noaptea să fure micuța inimă, dar vecinii, văzându-l sărind peste zidul proprietății lui Mylène, alertează poliția. Urmărit de poliție, Richard se refugiază în cel mai apropiat depozit, un magazin de muzică și ascunde bijuteria lipind-o cu o gumă de mestecat în interiorul unei chitare electrice Ericson.

A doua zi, când Corinne se duce la magazin cu motivul că dorește să cumpere chitara, află că au fost cinci astfel de exemplare Ericson și care tocmai au fost vândute la cinci idoli ai cântecului. Corinne îl face pe Richard responsabil de această gafă și rupe relația cu el, plecând pe urmele idolilor împreună cu prietena sa Vonny pentru recuperarea prețioasei bijuterii. Richard, regretând greșeala făcută la pretențiile Corinnei, merge și el împreună cu Gisele să recupereze diamantul, pentru a returna bijuteria lui Mylène înainte ca ea să se întoarcă de la Cannes. Vor trebui să caute și să se apropie de idoli în timpul spectacolelor lor, pentru a găsi din cele cinci chitare, pe cea care deține celebra comoară. Astfel cei patru, aleargă contra cronometru după cei cinci care sunt în posesia unei noi chitare: o fi cea al lui Charles Aznavour, Sylvie Vartan, Frank Alamo, Nancy Holloway sau Johnny Hallyday.

Distribuție

Mylène Demongeot – propriul rol
Franck Fernandel – Richard
Berthe Granval – Gisèle
Dany Saval – Corinne
Dominique Boschero – Vonny
Pierre Bellemare – propriul rol
Harold Kay – propriul rol
Hector – propriul său rol
Les Médiators – propriul lor rol
Claude Piéplu – asistentul la filmare
Les Frères ennemis – ei înșiși
Bruno Coquatrix – el însuși, directorul de la Olympia
Johnny Hallyday – propriul rol
Frank Alamo – propriul rol
Charles Aznavour – propriul rol
Sylvie Vartan – propriul rol
Eddie Vartan – propriul rol
Nancy Holloway – propriul rol
Jean-Jacques Debout – propriul rol
Eddy Mitchell – propriul rol
Les Chaussettes Noires – ei înșiși
Les Surfs – ei înșiși
Sophie – ea însăși
Max Montavon – Loulou, fotograful
Teddy Vrignault – Édouard
Max Amyl – un decorator
François Cadet – un instalator
Roger Trapp – un instalator
Franco Califano – regizorul
Henri Coutet – însoțitorul la audiție
Paul Bisciglia – croitorul
Michel Dacquin – primul controlor
Charles Bouillaud – al doilea controlor
Pierre Doris – discograful
Jacques Dynam – camionagiul
André Gaillard – regizorul de sonorizare
Guy Grosso – vizitatorul la radio Europe 1
Christian Marin – agentul înalt de poliție la concursul de dans
André Dionnet – agentul scund de poliție la concursul de dans
Laure Paillette – casierița de la concursul de dans
Alexandre Randall – un prezentator
Bernard Musson – un trecător
Ei înșiși în public la Olympia^[1]:
- Marcel Achard
- Maurice Biraud
- Daniel Gélin
- Juliette Gréco însoțită de Françoise Sagan
- Marie Laforêt
- Jean Marais