Clorat de sodiu

Clorat de sodiu
Nume IUPACClorat (V) de sodiu
Alte denumiriClorat sodic
Identificare
SMILES
[Na+].[O-]Cl(=O)=O
Număr CAS7775-09-9
PubChem CID24487 516902, 24487
Informații generale
Formulă chimicăNaClO3
Aspectsolid alb sau incolor
Masă molară106,44 g/mol
Proprietăți
Densitate2,49 g/cm3 (15 °C)
Punct de topire248–261 °C
Punct de fierbere300–400 °C, desc.
Solubilitate în apă
79 g/100 mL (0 °C)
89 g/100 mL (10 °C)
105.7 g/100 mL (25 °C)
125 g/100 mL (40 °C)
220.4 g/100 mL (100 °C)[1]
Pericol
O : OxidantX : NocivN : Periculos pentru mediu
Oxidant, Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze RR9, R22, R51/53
Fraze S(S2), S13, S17, S46, S61
SGH03 :SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcoticSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H271, H302, H411,
H271 : Peut provoquer un incendie ou une explosion ; comburant puissant
H302 : Nocif en cas d'ingestion
H411 : Toxique pour les organismes aquatiques, entraîne des effets à long terme
NFPA 704

0
2
3
OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cloratul de sodiu este un clorat, un compus anorganic cu formula NaClO3, fiind sarea de sodiu a acidului cloric. În forma sa pură, este o substanță cristalină albă, higroscopică, ușor solubilă în apă. Câteva sute de milioane de tone sunt produse anual, în majoritate pentru folosirea compusului în procesul de înălbire a hârtiei.[2]

Obținere

La nivel industrial, cloratul de sodiu este obținut prin electroliza unei soluții de clorură de sodiu la temperatură:[2]

NaCl + 3 H 2 O NaClO 3 + 3 H 2 {\displaystyle {\ce {{NaCl}+ {3 H2O}-> {NaClO3}+ {3 H2}}}}

Această reacție are loc la o temperatură de aproximativ 70 grade Celsius, iar pH-ul trebuie să fie scăzut. În alte condiții de temperatură sau de pH, o altă reacție are loc:

2 NaCl + H 2 O NaClO + NaCl + H 2 {\displaystyle {\ce {{2 NaCl}+ {H2O}-> {NaClO}+ {NaCl}+ {H2}}}}

Vezi și

Referințe

  1. ^ Seidell, Atherton; Linke, William F. (). Solubilities of Inorganic and Organic Compounds. Van Nostrand. 
  2. ^ a b Helmut Vogt, Jan Balej, John E. Bennett, Peter Wintzer, Saeed Akbar Sheikh, Patrizio Gallone “Chlorine Oxides and Chlorine Oxygen Acids” in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2002, Wiley-VCH. doi:10.1002/14356007.a06_483