Dama de pică (nuvelă)

Dama de pică

Dama de pică și alte povestiri, biblioteca Adevărul
Informații generale
AutorAleksandr Pușkin
Gennuvelă socială
Ediția originală
Titlu original
Пиковая дама
Limbarusă
Editură-
Țara primei apariții Rusia Modificați la Wikidata
Data primei apariții1834
Ediția în limba română
TraducătorEusebiu Camilar
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dama de pică (rusă Пиковая дама) este o nuvelă socială a scriitorului rus Aleksandr Pușkin, scrisă în 1833.

Nuvela a fost scrisă în toamna anului 1833, la Boldino. A fost tipărită pentru prima dată în „Biblioteca pentru lectură”, în 1834, vol. II, cartea a 3-a.

După mărturia lui Pușkin, nuvela a avut mult succes. „«Dama mea de pică» este la modă. Jucătorii pontează pe trei, șapte și as” (scria Pușkin la 7 aprilie 1834 în jurnalul său). Fiodor Dostoievski a apreciat mult nuvela lui Pușkin. În 1880, acesta a mărturisit lui M. A. Polivanov, un cunoscut de al său:

„Suntem niște pigmei în comparație cu Pușkin. Nu mai există printre noi un asemenea geniu. Ce frumusețe, ce vigoare are fantezia lui! Am recitit de curând Dama de pică. Ce fantezie!... Cu o analiză subtilă el a urmărit toate mișcările lui Hermann, toate chinurile lui, toate speranțele și, în sfârșit, neașteptata și îngrozitoarea lui cădere.”

Tot Pușkin mărturisea că intriga principală a nuvelei nu este născocită. Bătrâna contesă este Natalia Petrovna Golițâna, mama lui D. Vladimirovici, guvernatorul general al Moscovei, care e trăit la Paris. Nepotul ei, Golițân, i-a povestit lui Pușkin că, odată, a pierdut la jocul de cărți și a venit la bunica sa să-i ceară bani. Ea nu i-a dat bani, dar i-a indicat trei cărți pe care i le spusese și ei cineva, cândva, la Paris. Nepotul a mizat pe aceste cărți și și-a recâștigat banii.

Desfășurarea ulterioară a acțiunii nuvelei este născocită. Neșciochin îi spusese lui Pușkin că contesa nu seamănă cu Golițâna, ci mai degrabă cu altă bătrână, N. C. Zagriajscaia.

Fiodor Dostoievski a declarat nuvela „o culme a artei fantasticului”, iar Oliviu Crâznic o consideră o dovadă a importanței curentului gotic în literatura universală[1].

Note

  1. ^ Aleksandr Pușkin, Dama de pică (în engleză), www.egophobia.ro,  

Bibliografie

  • Gane, Tamara: Pușchin - creator de epocă literară în A.S.Pușchin, Opere alese, volumul 2, Editura Cartea Rusă, București, 1954, pp. 564-566
  • Oliviu Crâznic: Pușkin, Dama de pică, articol în revista EgoPHobia, august 2019


v  d  m
Operele lui Aleksandr Pușkin
Poeme
Ruslan și Ludmila (1820) · Gavriiliada (1821) · Prizonierul din Caucaz (1822) · Frații haiduci (1822) · Fântâna din Bahcisarai (1824) · Contele Nulin (1825) · Țiganii (1827) ·Poltava (1829) · Căsuța din Colomna (1829) · Andjelo (1833) · Călărețul de aramă (1833)
A. S. Pușkin
Basme
Povestea cu popa și argatul său Balda (1830) ·Povestea ursoaicei (1830) ·Povestea țarului Saltan, a feciorului său Gvidon-voevod viteazul și a frumoasei crăiese Lebăda (1831) ·Basmul cu pescarul și peștișorul (1833) ·Basmul cu domnița adormită și cei șapte voinici (1833) ·Basmul cocoșelului de aur (1834)
Piese de teatru
Boris Godunov (1825) · Micile tragedii (1830) · Rusalca (1832)
Romane în versuri
Proze (romane și nuvele)
Arapul lui Petru cel Mare (1827) · Istoria satului Goriuhino (1830) · Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin (1831) · Dubrovski (1832) · Dama de pică (1834) · Kirdjali (1834) · Istoria lui Pugaciov (1834) · Fata căpitanului (1836) · Roslavlev (1836) · Nopțile egiptene (1837)
Control de autoritate