Francis Picabia

Francis Picabia
Date personale
Nume la naștere	François Marie Martinez Picabia
Născut	22 ianuarie 1879[1][5][6][7] Paris, Franța[4]
Decedat	30 noiembrie 1953 (74 de ani)[1][5][6][7] Paris, Franța[8][3][4]
Înmormântat	cimitirul Montmartre[*]​
Căsătorit cu	Gabriële Buffet-Picabia[*][[Gabriële Buffet-Picabia (French Dada personality and spouse of artist Francis Picabia)|​]] (1909–1930)
Copii	Laure Marie Catalina Martinez-Picabia[*][[Laure Marie Catalina Martinez-Picabia |​]] Gabriel François Martinez-Picabia[*][[Gabriel François Martinez-Picabia |​]] Gabrielle Martinez-Picabia[*][[Gabrielle Martinez-Picabia |​]] Vincent Martinez-Picabia[*][[Vincent Martinez-Picabia |​]]
Cetățenie	Franța[9]
Ocupație	pictor scriitor scenarist poet desenator[*]​ sculptor
Locul desfășurării activității	Paris[10] Barcelona[10] New York City[10]
Limbi vorbite	limba franceză[11][12]
Activitate
Pseudonim	Udnie[2]
Domeniu artistic	pictură
Studii	École nationale supérieure des arts décoratifs[*][[École nationale supérieure des arts décoratifs (French art school)|​]], collège Stanislas[*][[collège Stanislas (Private Catholic school in Paris)|​]], Académie de la Palette[*][[Académie de la Palette (former art school in Paris, France)|​]]
Profesor pentru	Buffie Johnson[*][[Buffie Johnson (American painter (1912-2006))|​]]
Mișcare artistică	cubism[3][4], dadaism[3][4], suprarealism[3][4]
Opere importante	Q2413412[*]​, Q3224380[*]​, Q3363223[*]​
Premii	Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​
Site oficial	https://www.picabia.com/
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Francis Picabia (Pronunție în franceză: /fʁɑ̃sis pikabja/: născut Francis-Marie Martinez de Picabia; n. 22 ianuarie 1879, Paris, Franța – d. 30 noiembrie 1953, Paris, Franța a fost un artist plastic, pictor, poet și tipograf francez avangardist.

După ce a experimentat artistic realizând lucrări în maniera impresionismului și pointilismului, Picabia a devenit asociat cu mișcarea cubistă, iar ulterior cu dadaismul. Compozițiile sale, extrem de abstracte, au devenit foarte colorate și pline contraste.

La un moment dat, Picabia a devenit una din artiștii dadaiști cei mai apreciați din Statele Unite și din Franța. Artistul plastic a fost ulterior asociat cu suprarealismul, dar curând după aceea a „întors spatele” artelor vizuale.^[13]

Studii

A studiat la École des Beaux-Arts (Școala de arte frumoase) și la École des Arts décoratifs (Școala de arte decorative) din Paris.

Biografie artistica

Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el "o pictură situată în sfera invenției pure care dă naștere unui univers de forme pe măsura propriilor dorințe și plăsmuiri".

În 1909 a intrat în contact cu cubismul. Între 1911 și 1912 a luat parte la „Întâlnirile de duminică,” în studioul lui Jacques Villon din satul Puteaux, împreună cu Apollinaire, Gleizes, Fresnaye, Léger și alții, care au dus la fondarea Secției de Aur – Section d'Or.

A jucat într-un spectacol al lui Jean Metzinger. A fost un prieten apropiat al lui Guillaume Apollinaire. In februarie, 1913, a plecat în Statele Unite pentru prima dată, unde a expus în cadrul celebrei expoziții Armory Show.

În 1914 a fost mobilizat în armată în Franța. În 1915 pleacă pentru a doua oară în Statele Unite, unde colaborează cu Marcel Duchamp. Lucrările și provocările lor vor contribui la înflorirea mișcării artistice de inspirație pre-dadaistă în America. Revista "291" a grupului lui Alfred Stieglitz publică articole proto-dadaiste ale lui Picabia, Catherine Rhoades și alții. La șfârșitul lui 1916 pleacă la Barcelona unde îi cunoaște pe Arthur Cravan și pe Marie Laurencin.

La 25 ianuarie publică primul număr al propriului său ziar de cultură pe care îl numește "391". La acest ziar el publică primele "Picturi Mecanice" și informații false despre prieteni și dușmani. În același an, se mai duce încă o dată în America și își continuă publicarea ziarului său, ajutat de Marcel Duchamp.

În 1918 își face pentru prima dată apariția la Lausanne, unde publică cartea intitulată "Poèmes et dessins de la fille née sans mère" ("Poeme și desene ale fetei născute fără mamă"). În februarie ia contact cu grupul dadaist din Zürich și contribuie la manifestul numărul 3 "Dada".

În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Julien Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului "391" și ia parte la demonstrațiile dadaiste.

În 1921 împreună cu Breton și cu alții se despart de „dadaismul ortodox” (majoritatea dadaiștilor). Va participa la manifestările și va publica în ziarele suprarealiștilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziție retrospectivă la "Galeria Drouin", din Paris. Catalogul expoziției a purtat numele de "491", de mărimea unei pagini de ziar. Conținea articole scrise de André Breton, Jean Cocteau, Robert Desnos, Michel Seuphor, Victor-Lucien Tapié și alții.

Până la moartea sa, survenită în anul 1953, nu va înceta să se opună - în spirit tipic dadaist - tuturor înregimentărilor într-o anume mișcare, nu numai pentru a-și păstra propria independență, dar și datorită faptului că prețuia viața tot atât de mult ca arta.

Colaborări la Contimporanul

Francis Picabia a fost unul din străinii de valoare certă, care a contribuit cu diverse materiale scrise la revista de avangardă românească Contimporanul, activă între 1922 și 1932 și condusă de Ion Vianu și Marcel Iancu, fapt care îl face a fi unul dintre cei care a participat la mișcarea artistică a avangardei artistice românești.

Galerie

• 
  Caoutchouc 1909
• 
  Salon d'Automne 1912, Paris — opere de Kupka, Modigliani, Csaky, Picabia, Metzinger si Le Fauconnier 1912
• 
  Francis Picabia în studioul său, 1912

A se vedea și

• Dadaglobe
• Anti-artă

Bibliografie

• Allan, Kenneth R. “Metamorphosis in 391: A Cryptographic Collaboration by Francis Picabia, Man Ray, and Erik Satie.” Art History 34, No. 1 (February, 2011): 102-125.
• Baker, George. The Artwork Caught by the Tail: Francis Picabia and Dada in Paris. Cambridge, MA: MIT Press, 2007. (ISBN: 978-0-262-02618-5)
• Borràs, Maria Lluïsa. Picabia. Trans. Kenneth Lyons. New York: Rizzoli, 1985.
• Calté, Beverly and Arnauld Pierre. Francis Picabia. Tokyo: APT International, 1999.
• Camfield, William. Francis Picabia: His Art, Life and Times. Princeton: Princeton University Press, 1979.
• Hopkins, David. “Questioning Dada’s Potency: Picabia’s ‘La Sainte Vierge’ and the Dialogue with Duchamp.” Art History 15, No. 3 (September 1992): 317-333.
• Legge, Elizabeth. “Thirteen Ways of Looking at a Virgin: Francis Picabia’s La Sainte Vierge.” Word & Image 12, No. 2 (April–June 1996): 218-242.
• Page, Suzanne, William Camfield, Annie Le Brun, Emmanuelle de l’Ecotais, et al., Francis Picabia: Singulier ideal. Paris: Musée d’Art moderne de la Ville de Paris, 2002.
• Picabia, Francis. I Am a Beautiful Monster: Poetry Prose, and Provocation. Trans. Marc Lowenthal, Cambridge, MA: MIT Press, 2007. (ISBN: 978-0-262-16243-2)
• Pierre, Arnauld. Francis Picabia: La peinture sans aura. Paris: Gallimard, 2002.
• Wilson, Sarah. "Francis Picabia: Accommodations of Desire - Transparencies 1924-1932." New York: Kent Fine Art, 1989. (ISBN: 1-878607-04-9)

Dada is the groundwork to abstract art and sound poetry, a starting point for performance art, a prelude to postmodernism, an influence on pop art, a celebration of antiart to be later embraced for anarcho-political uses in the 1960s and the movement that lay the foundation for Surrealism.
—Marc Lowenthal, translator's introduction to Francis Picabia's I Am a Beautiful Monster: Poetry, Prose, And Provocation

Referințe

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Francis Picabia

La Wikicitat găsiți citate legate de Francis Picabia.

• Picabia's Cats
• Comité Picabia Arhivat în 23 august 2007, la Wayback Machine.; the organization developing a catalogue raisonné of the artist
• Picabia images at CGFA Arhivat în 6 iulie 2015, la Wayback Machine.
• Scans of Picabia's publication, 391
• After 391: Picabia's early multimedia experiments Short essay
• Dada Movement in the MoMA Online Collection
• Francis Picabia. Machines and Spanish Women Arhivat în 27 octombrie 2014, la Wayback Machine. Exhibition at Fundació Antoni Tàpies
• "Francis Picabia, the Playboy Prankster of Modernism", New York Times
• detailed biography notes of Picabia and his connection with Dada^{[nefuncțională]}
• Francis Picabia: Materials and Techniques; publication of the MoMA