László Bárdossy
László Bárdossy | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [3][4][5][6] Szombathely, Comitatul Vas, Austro-Ungaria[7] |
Decedat | (55 de ani)[3][4][5][6] Budapesta, Ungaria[8] |
Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (plagă împușcată[*]) |
Cetățenie | Ungaria |
Ocupație | diplomat autor de non-ficțiune[*] politician |
Locul desfășurării activității | Budapesta |
Limbi vorbite | limba maghiară[9] |
Deputat în Adunarea Națională a Ungariei | |
În funcție mai 1944 – [1] | |
Circumscripția | szombathely-kőszegi választókerület[*][[szombathely-kőszegi választókerület (district electoral defunct din Ungaria)|]] |
Legislatură | 1939–1945-ös parlamenti ciklus[*][[1939–1945-ös parlamenti ciklus (1939-1945 legislative term of the Hungarian Parliament)|]] |
Al 37-lea Prim-ministru al Ungariei | |
În funcție – [2] | |
Precedat de | Pál Teleki |
Succedat de | Keresztes-Fischer Ferenc[*][[Keresztes-Fischer Ferenc (politician maghiar)|]] |
Ministrul Afacerilor Externe al Ungariei | |
În funcție – | |
Guvern | Bárdossy-kormány[*][[Bárdossy-kormány |]] |
Precedat de | Pál Teleki |
Succedat de | Keresztes-Fischer Ferenc[*][[Keresztes-Fischer Ferenc (politician maghiar)|]] |
magyar nagykövet Romániában | |
În funcție – | |
Premii | Gran Cruz de la Orden de Carlos III[*][[Gran Cruz de la Orden de Carlos III (2nd class of the order of Charles III of Spain)|]] () |
Partid politic | EP[*] |
Alma mater | Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta (științe juridice, ) |
Modifică date / text |
László Bárdossy de Bárdos (n. 10 decembrie 1890 - d. 10 ianuarie 1946) a fost prim-ministru al Ungariei din 1941 până în 1942.
Născut la Szombathely din familie burgheză, Bárdossy și-a început cariera în guvern și, la vărstă tînără, era deja minstrul de Religie. În 1934 a fost desemnat ca ambasadorul Ungariei în România. În 1941 Bárdossy a fost desemnat ca ministrul de afaceri externe în cabinetul primului ministru Pál Teleki. După sinuciderea lui Pál Teleki, Bárdossy a fost desemnat imediat de Miklós Horthy ca prim ministru, fiind și ministru de externe fără portofoliu. Era pro-german cu speranța că Ungaria va primi înapoi teritoriile pierdute după Tratatul de la Trianon. La scurt timp după ce Bárdossy a devenit prim-ministru, Germania a invadat Iugoslavia. Bárdossy și Miklós Horthy au trimis armata ungară ca să-i asiste pe germani și reîntoarcerea trupelor maghiare unde era dat voie ocuparea teritoriile in Iugoslavia în care în mod formal aparțineau Ungariei.
În 7 martie 1942, Bárdossy a fost forțat de Horthy să demisioneze din funcția ca prim-ministru, nu este clar exact care a fost motivul decizii, sunt speuculații ca motivul ar fi fost ca, după ce Horthy va muri, fiul său Nicholas Horthy, va moșteni scaunul de Regent. După ce Bárdossy a demisionat, în 1943 a devenit liderul Ligii fasciste de Unitate Creștină Națională. După ce Germania a ocupat Ungaria în 1944, Bárdossy a colaborat cu primul ministru Döme Sztójay și cu Ferenc Szálasi șeful partidului fascist Săgetar-Cruciat.
După sfărșitul războiului, Bárdossy a fost arestat și judecat ca criminal de război și colaborator cu regimul nazist, a fost executat prin împușcare în 10 ianuarie 1946 lângă pușcăria Marko Budapesta.
Note
- ^ https://library.hungaricana.hu/hu/view/OGYK_KN-1939_19/?query=%22B%C3%A1rdossy%20L%C3%A1szl%C3%B3%22&pg=269&layout=s Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Bölöny József[*][[Bölöny József (Hungarian lawyer, historian (1903-1990))|]], Hubai László[*][[Hubai László |]], Magyarország kormányai[*][[Magyarország kormányai (Hungarian book (2004))|]], p. 100 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor);|access-date=
necesită|url=
(ajutor)Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) - ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Laszlo Bardossy, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b László Bárdossy, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b László Bárdossy, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|]]
- ^ „László Bárdossy”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „László Bárdossy”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în