Râul Vâlsan, Argeș

Date geografice
Râul Vâlsan
Râul Vâlsan în apropiere de localitatea Vâlsănești
Bazin hidrografic	Bazinul Dunării
Emisar	Argeș
Punct de vărsare	Merișani
Date hidrologice
Lungimea cursului de apă	85 km
Date generale
Țări traversate	România
Localizare	Județul Argeș, România
Afluenți de stânga	Zănoguța, Dobroneagu, Râul Cheii
Afluenți de dreapta	Izvorul Dimei, Izvorul Popii, Robaia, Toplița, Bunești
Principalele localități traversate	Brădetu, Musetesti, Valsanesti, Costesti, Malureni,Stroești
Modifică date / text

Râul Vâlsan este un afluent stâng de ordinul I al Argeșului, în amonte de Pitești. Are o lungime de 84,6 km și un bazin hidrografic cu o suprafață de 358 km². După lungimea sa, râul Vâlsan ocupă locul al 10-lea în sistemul Argeșului și se plasează pe locul al 12-lea în ceea ce privește suprafața bazinului.

Izvorăște de sub vârful Moldoveanu din Munții Făgărașului, curge de la nord spre sud și străbate zona cristalină a munților înalți (masivul Ghițu), zona sedimentară (a Subcarpaților Getici), drenează regiunea muscelelor și Platforma Argeșului. Are o rețea hidrografică bine dezvoltată, care fragmentează puternic teritoriul bazinului său prin rupturi de pantă și praguri cu multe cascade. Râul Vâlsan are ape mari primăvara și la începutul verii, când se topesc zăpezile, și ape mici, toamna și iarna.

În cursul superior este amenajat bazinul de acumulare Vâlsan, care captează apa și o conduce subteran la Lacul Vidraru a hidrocentralei de pe râul Argeș. În zona superioară râului Vâlsan s-au format două lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, "La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan.

În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor.

Afluenți

Cei mai importanți afluenți ai râului Vâlsan sunt pe dreapta.

Afluenții de stânga a Râului Vâlsan:

- în cursul său superior: Dobroneagu, Zănoguța, Pârâul Cheii, Ulmul;

- în sectorul subcarpatic: Valea Mierlei, valea Bârnei, Valea Podului, Valea Faurului, Valea Romanaților;

- în piemont: Valea lui Topor, Valea Priseacă, Valea Podului.

Afluenții de dreapta a Râului Vâlsan:

- în cursul său superior: Izvorul Dimei, Izvorul Dorului, Izvorul Popii, Izvorul Ghițu;

- în sectorul subcarpatic: Robaia (cel mai important afluent a Râului Vâlsan), Valea Grosu, Valea Galeșu, Valea lui Matei, Valea Ursului, Valea lui Mas, Valea Părului, Valea Albului;

- în piemont se află afluenți de dimensiuni mari: Șoptana, Toplița (cu o lungime de 11 km și suprafața bazinului de 30 km²), Bunești.

Ihtiofauna râului Vâlsan

În râul Vâlsan trăiesc peste 10 specii de pești repartizați în 3 zone: zona păstrăvului, zona moioagei și cea a scobarului. ^[1]

păstrăvul de munte (Salmo trutta fario)
păstrăvul curcubeu (Salmo gairdneri irideus)
zglăvocul (Cottus gobio gobio)
cleanul (Leuciscus cephalus cephalus)
beldița (Alburnoides bipunctatus bipunctatus)
porcușorul de vad sau petrocul (Gobio uranoscopus frici)
porcușorul de deal (Gobio kessleri kessleri)
cara sau dunariță (Sabanejewia aurata balcanica)
moioaga sau mreana vânătă (Barbus meridionalis petenyi)
mreana (Barbus barbus)
podetele sau scobarul (Chondrostoma nasus nasus).
aspretele sau popetele (Romanichthys valsanicola)
chișcarul de râu (Eudontomyzon mariae)

Note

^ Chiran Eliza, Mandache Andreea, Ursuleanu Cătălina. Conservarea endemitului românesc Romanichthys valsanicola. Universitatea din București, Facultatea de Biologie. 2010

Bibliografie

Roxana Badea, Emanuel Mailat. Caracteristicile regimului hidrologic al râului Vâlsan în perioada 1966-2005. Universitas Geographica. Revista Școlii Doctorale “Simion Mehedinți”. Anul I - Numărul 2 - 2010 Arhivat în 28 ianuarie 2016, la Wayback Machine.
Administrația Națională Apelor Române - Cadastrul Apelor - București
Institutul de Meteorologie și Hidrologie - Rîurile României - București 1971
Trasee turistice - județul Argeș [1]