Richard Bordenache

Richard Bordenache
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGabriella Bordenache Battaglia[*]​[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
profesor universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu  Modificați la Wikidata
Profesor pentruElena Voinescu  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Richard Bordenache (n. 10 mai 1905, Botoșani – d. 14 aprilie 1982) a fost un arhitect român, profesor universitar la București. A realizat lucrări aparținînd curentului funcționalist (construcții cu destinație industrială, precum ansamblul „Optica Română” sau halele laminoarelor de la Reșița, și construcții cu destinație culturală - sala „Studio” a Teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra”).[2]

Studii

A urmat Școala Superioară de Arhitectură, luându-și diploma în 1929. Între anii 1931-1933 a fost bursier al Școlii române din Roma. În această perioadă a călătorit în Italia și în sudul Franței, pentru a studia monumente și situri arheologice, și a aprofundat cunoașterea artei medievale și renascentiste.[3]

După ce Richard Bordenache a sejurnat doi ani și jumătate în cadrul Școlii Române din Roma, la sfârșitul lunii septembrie 1932 directorul Emil Panaitescu i-a acordat permisiunea de a locui în instituție ca „ex-socio” pe toată durata iernii, deoarece s-a implicat în organizarea primei expoziții a Accademiei di Romania, deschisă în contextul inaugurării noului palat din Valle Giulia la începutul lunii ianuarie a anului 1933, fiind însărcinat de Panaitescu cu adunarea lucrărilor foștilor membri arhitecți ai Școlii și cu expedierea lor la Roma.[4] Pe când era membru al Școlii Române din Roma, Richard Bordenache s-a căsătorit cu Gabriella Battaglia.[5]

Funcții

A fost întâi referent în Consiliul Tehnic Superior și apoi Director al Direcției de Urbanism din Ministerul Lucrărilor Publice.[3]

Din data de 1 martie 1941, Richard Bordenache a fost detașat la „Comisiunea pentru declararea și controlul averilor demnitarilor Statului”, pentru expertizarea și evaluarea imobilelor urbane și rurale ale foștilor demnitari supuși controlului averii.[6]

Prin decizia ministerială Nr. 3.097 din 1 februarie 1945, Richard Bordenache, profesor la Facultatea de Arhitectură, a fost numit membru al Consiliului Superior de Arhitectură, al cărui președinte era Duiliu Marcu.[7]

După anul 1949, a lucrat pe rând la Institutul de Proiectări în Construcții, La Institutul „Proiect - București" și la Institutul Central de Sistematizare a Orașelor și Regiunilor (ICSOR), în calitate de Șef de Proiect sau îndeplinind alte funcții de conducere. Din anul 1959 a fost conducător de atelier de proiectare și director al Direcției Monumentelor Istorice.[3]

Și-a înființat propriul birou de proiectare, în cadrul căruia a realizat proiecte de locuințe în vile și blocuri de apartamente, imobile administrative, construcții industriale și rurale.[3]

Lucrări de arhitectură

Enumerăm cele mai importante lucrări ale sale:[8]

  • Ansamblul „Industria Optică Română”, București (1938-1939, 1941-1942),
  • Laminoarele de la Reșița (1939-1940),
  • Hală de montaje la șantierele navale Galați (1939-1940),
  • Sala „Studio” a teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” (1940-1948),
  • Șantierul naval Turnu Severin (1941-1942),
  • Casă de odihnă Snagov (1950-1951),
  • Amenajarea calcanului fostului imobil “Generala” (1950-1951),
  • Institutul de Studii Economice și Politice, Iași (1950-1953),
  • Institutul de Mine, Petroșani (1950-1953),
  • Restaurant școală, București (1953).

Activitate didactică

În perioada 1944-1971 a fost profesor de Istoria Arhitecturii Vechi, în cadrul Facultății de Arhitectură, devenită Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București.[3]

Scrieri

  • Richard Bordenache, Harry Stern, Documentar analitic. Studiul ordinelor și elementelor de arhitectură clasică, Antichitatea greco-romană și Renașterea. Arhitectura Romei Antice. Arhitectura Renașterii, Editura Tehnică, 1957

Note

  1. ^ O reîntoarcere în trecut şi un concurs de pomină, accesat în  
  2. ^ Richard Bordenache în Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, 1993-2009.
  3. ^ a b c d e Dicționar al arhitecturii românești moderne (sec. XIX, XX, XXI) (literele A-C), București, 2012, ISBN 978-973-0-18270-5
  4. ^ „Bursierul român în străinătate în perioada interbelică. Aspecte sociologice și educaționale” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ „O reîntoarcere în trecut și un concurs de pomină”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Monitorul Oficial,Anul CIX, Nr. 52, luni 3 martie 1941.
  7. ^ Monitorul Oficial, Anul CXIII, Nr. 29, marți 6 februarie 1945
  8. ^ Ileana Kisilewicz, Școala română din Roma. Istorie și arhitectură, informație preluată din Paul Constantin, Dicționar universal al arhitecților, Editura Științifică și Pedagogică, București, 1986