Vasile Mitrofanovici

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Vasile Mitrofanovici
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cernăuți, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
Cernăuți, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațiecadru didactic universitar[*]
politician Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Viena  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vasile Mitrofanovici (n. 1 aprilie 1831, în Crasna-Bucovina; d. 9 august 1888, Marienbad, Cehia) a fost un profesor de teologie.

Studii

A urmat studiile gimnaziale în Orașul Cernăuți (1842-1850), după care a urmat studiile teologice la Institutul Teologic Cernăuți (1850-1854) și studii de specializare la Facultatea de Teologie din Viena (1854-1856)

Cariera

Vasile Mitrofanovici și-a început cariera ca preot și profesor suplinitor de Teologie practică la lnstitutul teologic din Cernăuți (din 1856), profesor agregat (1861), apoi titular (1864), administrator parohial în Vicovu de Sus (1859-1861).

La înființarea Facultății la Teologie din Cernăuți (1875) a rămas profesor la aceeași catedră, lucrând până la moarte. A mai avut și atribuțiile de suplinitor al catedrei de Morală (1866-1869 și 1875-1877), decan al Facultății (1875/76 și 1882/83), rector al Universității din Cernăuți (1877-78), arhipresbiter stavrofor (1880), deputat în Parlamentul Austriei (1880-1885), redactor al revistei „Candela” de la Cernăuți (1882- 1883), membru în comitetul de conducere al "Societății pentru cultura și literatura română" din Bucovina.

A primit titlul de doctor honoris causa în Teologie în 1879.

Lucrări

Este autorul a numeroase lucrări de referință în domeniul teologiei: Omiletica Bisericii drept credincioase răsăritene(1875), prelegerile de Liturgică, litografiate, care au fost prelucrate, completate și editate de urmașul său la catedră, Dr. Teodor Tarnavschi și cursul de Pastorală care de asemenea a rămas în manuscris litografiat (prelucrat și editat mai târziu în partea a doua a lucrării lui Dionis Ieremiiv). A alcătuit primele manuale de Liturgică, Omiletică și Pastorală la nivel universitar și a publicat o serie de predici și studii în revista "Candela", cel mai important fiind intitulat „Despre disciplina penitențiară în Biserica Ortodoxă din timpurile cele mai vechi până în ziua de azi”.


v  d  m
Rectori ai Universității Franz Joseph din Cernăuți

Constantin Tomașciuc (1875/76) | Ferdinand von Zieglauer (1876/77) | Vasile Mitrofanovici (1877/78) | Friedrich Schuler von Libloy (1878/79) | Alois Handl (1879/80) | Eusebiu Popovici (1880/81) | Alois Goldbacher (1881/82) | Friedrich von Kleinwächter (1882/83) | Vasile de Repta (1883/84) | Johann Wrobel (1884/85) | Karl Hiller (1885/86) | Veit Graber (1886/87) | Heinrich Singer (1887/88) | Constantin Popovici (1888/89) | Emil Kałużniacki (1889/90) | Friedrich Schuler von Libloy (1890/91) | Richard Pribram (1891/92) | Emilian Voiutschi (1892/93) | Friedrich von Kleinwächter (1893/94) | Alois Handl (1894/95) | Eusebiu Popovici (1895/96) | Ernst Hruza, Julius von Roschmann-Hörburg (1896/97) | Isidor Hilberg (1897/98) | Arthur Skedl (1898/99) | Ferdinand von Zieglauer (1899/00) | Franz Hauke (1900/01) | Emilian Voiutschi (1901/02) | Rudolf Scharizer (1902/03) | Walther Hörmann von Hörbach (1903/04) | Theodor Tarnawski (1904/05) | Sigmund Herzberg-Fränkel (1905/06) | Eugen Ehrlich (1906/07) | Eugen Kozak (1907/08) | Carl Zelinka (1908/09) | Karl Adler (1909/10) | Matthias Friedwagner, Johannes Kromayer (1910/11) | Stefan Saghin (1911/12) | Raimund Friedrich Kaindl (1912/13) | Hans von Frisch (1913/14) | Cäsar Pomeranz (1914–1918) |

Basil Tarnawski (1918/19).
Control de autoritate