Virgil Vătășianu

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Membru titular al Academiei Române
Virgil Vătășianu

Istoricul de artă, Virgil Vătășianu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sibiu, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani) Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric de artă, medievist și pedagog
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieUniversitatea din Cluj, Universitatea din Praga, Universitatea din Viena
PremiiPremiul Herder
Premiul de Stat (1962)[1]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Virgil Vătășianu (n. , Sibiu, Austro-Ungaria – d. , Cluj-Napoca, România) a fost un istoric de artă, medievist și pedagog român.

Viața și studii

A absolvit Liceul Gheorghe Lazăr din localitatea de naștere, după care a urmat între anii 1920-1924 cursurile facultății de drept la Universitatea București.

Ulterior a studiat istoria artei la universitățile din Cluj, Praga și Viena. Și-a luat doctoratul cu summa cum laude în anul 1927 la Universitatea Viena, sub îndrumarea eminentului profesor Joseph Sztrygowski, cu o temă privind arhitectura românească medievală din Țara Hațegului, Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara.

Între anii 1930 - 1931, 1934 - 1936 și 1938 - 1946 a fost secretar al Școlii Române din Roma - (Scuola Romena di Roma). Revenit în țară, Virgil Vătășianu a devenit titularul catedrei de istoria artei la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În semn de recunoaștere al meritelor sale deosebite în istoria artei, Virgil Vătășianu a fost distins cu numeroase ordine și medalii și a purtat titlul de Profesor Emerit. În anul 1972 savantul Virgil Vătășianu a fost distins cu Premiul Johann Gottfried von Herder, acordat de Universitatea Viena, iar în anul 1974 a devenit membru titular al Academiei Romaniei. A decedat la 15 noiembrie 1993, la Cluj.

Intelectual de vastă erudiție, posesor al unei imense culturi umaniste și un teoretician de elită al fenomenului artistic, Virgil Vătășianu este autorul unui număr impresionant de lucrări științifice, unele fundamentale, dedicate precumpănitor istoriei artei medievale din România. În calitate de dascăl universitar, profesorului doctor docent Virgil Vătășianu îi revine calitatea de ctitor al școlii clujene de istoria artei precum și meritul de a fi instruit și format generații de istorici de artă.

Referindu-se la Virgil Vătășianu, profesorul universitar doctor Raoul Șorban afirma: Virgil Vătășianu nu este doar un profesor, un dascăl, istoricul de artă scris cu majuscule. Este o instituție. Volumul și importanța lucrărilor sale rivalizează cantitativ și, de ce nu am spune-o, întrece calitativ cam tot ce a întreprins în ultimele trei decenii, pentru cunoașterea artei medievale românești, un institut specializat, cu buget propriu și cercetători specializați.

Cărți publicate

  • Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara, (Cluj, 1930)
  • La "Dormitio Virginis". Indagini iconografiche', (Roma, 1935)
  • Pictorul Octavian Smigelschi, Krafft & Drotleff S.A., (Sibiu, 1936)
  • L'arte bizantina in Romania. I ricami liturgici, (Roma, 1945)
  • Istoria artei feudale în Țările Române, (București, 1959)
  • Pictura murală românească în veacurile XIV-XVI, (București, 1965)
  • Arhitectura și sculptura romanică în Panonia medievală, (București, 1966)
  • Metodica cercetării în istoria artei, (București, 1974)
  • Kunstdenkmäler in Rumänien. Ein Handbuch, (Leipzig, 1986)

Galerie de imagini

  • Bustul lui Virgil Vătăşianu din "Parcul Memoriei Universitare" în curtea Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
    Bustul lui Virgil Vătăşianu din "Parcul Memoriei Universitare" în curtea Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

Note

  1. ^ HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962, lege5.ro, accesat 2016-12-31
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Legături externe

  • Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V
  • v
  • d
  • m
Laureații Premiului Herder
1964–1970
1971–1980
  • 1971: Jiří Kolář
  • Blaže Koneski
  • Georgios Megas
  • Kazimierz Michałowski
  • Mihail Sokolovski
  • Zaharia Stancu
  • Bence Szabolcsi
  • 1972: Dragotin Cvetko
  • Atanas Dalchev
  • Branko Maksimović
  • Gyula Ortutay
  • Jaroslav Pešina
  • Henryk Stażewski
  • Virgil Vătășianu
  • 1973: Veselin Beshevliev
  • Stylianos Harkianakis
  • János Harmatta
  • Zbigniew Herbert
  • Eugen Jebeleanu
  • Petar Lubarda
  • Jan Racek
  • 1974: Władysław Czerny
  • Ivan Duichev
  • Ivo Frangeš
  • László Gerő
  • Stylianos Pelekanidis
  • Ján Podolák
  • Zeno Vancea
  • 1975: Józef Burszta
  • Hristo M. Danov
  • Stanislav Libenský
  • Maria Ana Musicescu
  • Gábor Preisich
  • Pandelis Prevelakis
  • Stanojlo Rajičić
  • 1976: Jagoda Buić
  • Marin Goleminov
  • Ioannis Kakridis
  • Dezső Keresztury
  • Nichita Stănescu
  • Rudolf Turek
  • Kazimierz Wejchert
  • 1977: Nikolaos Andriotis
  • Riko Debenjak
  • Emmanuel Kriaras
  • Albert Kutal
  • Máté Major
  • Krzysztof Penderecki
  • Anastas Petrov
  • Ion Vladutiu
  • 1978: Eugen Barbu
  • Đurđe Bošković
  • Kazimierz Dejmek
  • Stoyan Dzudzev
  • Béla Gunda
  • Jiří Hrůza
  • Yiannis Spyropoulos
  • 1979: Magdalena Abakanowicz
  • Ferenc Farkas
  • Zdenko Kolacio
  • Atanas Natev
  • András Sütő
  • Pavel Trost
  • Apostolos E. Vacalopoulos
  • 1980: Gordana Babić-Đorđević
  • Iván Balassa
  • Kamil Lhoták
  • Manousos Manousakas
  • Vera Mutafchieva
  • Alexandru Rosetti
  • Wiktor Zin
1981–1990
  • 1981: Emil Condurachi
  • Sándor Csoóri
  • Stefka Georgieva
  • Dimitrios Loukatos
  • Vjenceslav Richter
  • Eugen Suchoň
  • Elida Maria Szarota
  • 1982: Athanasios Aravantinos
  • Ana Blandiana
  • Vojislav J. Đurić
  • Sona Kovacevicová
  • Aleksandar Nichev
  • Jan Józef Szczepański
  • Imre Varga
  • 1983: Władysław Bartoszewski
  • Géza Entz
  • Jozef Jankovič
  • Gunther Schuller
  • Zdenko Škreb
  • Stefana Stoykova
  • C. A. Trypanis
  • 1984: Emilijan Cevc
  • Konstantinos Dimaras
  • Karel Horálek
  • György Konrád
  • Constantin Lucaci
  • Krasimir Manchev
  • Krzysztof Meyer
  • 1985: Branko Fučić
  • Růžena Grebeníčková
  • Adrian Marino
  • Demetrios Pallas
  • Károly Perczel
  • Simeon Pironkov
  • Andrzej Wajda
  • 1986: Georgi Baev
  • Tekla Dömötör
  • Boris Gaberščik
  • Konrad Górski
  • Johannes Karayannopoulos
  • Jiří Kotalík
  • Anatol Vieru
  • 1987: Roman Brandstaetter
  • Doula Mouriki
  • József Ujfalussy
  • Vladimir Veličković
  • Velizar Velkov
  • Gheorghe Vrabie
  • 1988: Roman Berger
  • Christos Kapralos
  • Zoe Dumitrescu-Bușulenga
  • György Györffy
  • Donka Petkanova
  • Mieczysław Porębski
  • Edvard Ravnikar
  • 1989: Maria Banuș
  • Ákos Birkás
  • Jerzy Buszkiewicz
  • Václav Frolec
  • Nikolai Genchev
  • Petar Miljković-Pepek
  • Nikos Gabriel Pentzikis
  • 1990: Liviu Calin
  • Bronisław Geremek
  • Aris Konstantinidis
  • Dejan Medaković
  • Virginia Paskaleva
  • Adriena Šimotová
  • András Vizkelety
1991–2000
2001–2006
  • 2001: Yurii Andrukhovych
  • Janez Bernik
  • János Böhönyey
  • Maria Kłańska
  • Marek Kopelent
  • Andrej Mitrović
  • Evanghelos Moutsopoulos
  • 2002: George Demetrius Bambiniotis
  • Māris Čaklais
  • Péter Esterházy
  • Radost Ivanova
  • Nedjeljko Fabrio
  • Aurel Stroe
  • Lech Trzeciakowski
  • 2003: Vasil Gyuzelev
  • Drago Jančar
  • Károly Manherz
  • Stanisław Mossakowski
  • Ales Rasanau
  • Ludvík Václavek
  • Ana Maria Zahariade
  • 2004: Theodore Antoniou
  • Michał Głowiński
  • Dušan Kováč
  • Fatos Lubonja
  • Éva Pócs
  • Kazimir Popkonstantinov
  • Romualdas Požerskis
  • 2005: Károly Klimó
  • Hanna Krall
  • Primož Kuret
  • Jiří Kuthan
  • Andrei Marga
  • Eimuntas Nekrošius
  • Krešimir Nemec
  • 2006: Włodzimierz Borodziej
  • Nicos Hadjinicolaou
  • Gabriela Kiliánová
  • Ene Mihkelson
  • Vojteh Ravnikar
Control de autoritate