Wang Shu

Acesta este un nume chinezesc; numele de familie este Wang.
Wang Shu
Date personale
Născut4 noiembrie 1963
Ürümqi, Xinjiang, China
Căsătorit cuLu Wenyu[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Populară Chineză[1][2] Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
pedagog[*]
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba chineză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterSoutheast University[*][[Southeast University (university in Nanjing, China)|​]]
Southeast University[*][[Southeast University (university in Nanjing, China)|​]]
Tongji University[*][[Tongji University (university located in Shanghai, China)|​]]
China Academy of Art[*][[China Academy of Art (Art school in Hangzhou, China)|​]]  Modificați la Wikidata
Numele firmeiChina Academy of Art[*][[China Academy of Art (Art school in Hangzhou, China)|​]]  Modificați la Wikidata
Clădiri semnificative* Ningbo Museum
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Wang Shu (în original, 王澍}}, n. 4 noiembrie 1963 [3] este un arhitect chinez din Hangzhou, provincia Zhejiang și decanul școlii de arhitectură a Academiei de Arte a Chinei.

În 2012, Wang a devenit primul cetățean al Chinei care a căștigat Pritzker Prize, cel mai prestigios premiu al arhitecturii din lume. [4][5]

Biografie și educație

Carieră profesională

Muzeul de Artă Ningbo (2005)
Muzeul Ningbo (2008)
Ningbo Tengtou Pavilion, Shanghai Expo (2010)

Stil personal

Premii și recunoaștere

Viață personală

Opere majore

Lucrări remarcabile ale arhitectului cuprind și următoarele [3]

Completate
  • Centrul Tineretului, 1990, Haining
  • Biblioteca Colegiului Wenzheng Universitatea Soochow (1999 – 2000), Suzhou
  • Muzeul de Artă Ningbo (2001 – 2005)
  • Campusul Xiangshan, Academia de Artă a Chinei, Phases I & II (20022007), Hangzhou
  • Vertical Courtyard Apartments (2002 – 2007), Hangzhou
  • Casa Sanhe (2003), Nanjing
  • Clădirea Teaching Building of the Music and Dance Department (20032005), Dongguan
  • Ceramic House (20032006), Jinhua
  • Five Scattered Houses (2003 – 2006), Ningbo
  • Muzeul Ningbo (2003 – 2008)
  • Grădina de faianță, Bienala de arhitectură Veneția, 2006, Italia
  • Proiectul de conservare al străzii Zhongshan (20072009), Hangzhou
  • Sala de expoziție de pe starada imperială a Dinastiei Song de Sud, 2009, Hangzhou
  • Pavilionul Ningbo Tengtou, Shanghai Expo, 2010
Proiecte aflate în faza de construcție sau în faza de design
  • Centrele artistice ale Culturii Heyun, 2009, Kunming
  • Centrul Cultural al orașului Jinhua, 2010, Jinhua
  • Shi Li Hong Zhuang Muzeul tradițional al zestrei, 2010, Ninghai
  • Muzeul de artă contemporană, 2010, Zhoushan
  • Biblioteca Institutului Buddhist, 2011, Hangzhou

Note

  1. ^ http://www.nytimes.com/slideshow/2012/08/12/arts/design/20120812_SHU.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://www.bbc.co.uk/news/in-pictures-18204929  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Pritzker prize: Wang Shu 2012 Laureate Media Kit Arhivat în , la Wayback Machine., retrieved 28 February 2012
  4. ^ Robin Pogrebin (). „For First Time, Architect in China Wins Field's Top Prize”. New York Times. 
  5. ^ „Pritzker Prize won by Chinese architect Wang Shu”. CBC News. . 

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Wang Shu
  • Images of selected works at Pritzker Prize
  • Thorsten Botz-Bornstein: "WANG Shu and the Possibilities of Critical Regionalism in Chinese Architecture"[nefuncțională] in The Nordic Journal of Architectural Research, 1, 2009, 4–17.



v  d  m
Laureații Premiului Pritzker
Lista câștigătorilor premiului Pritzker pentru arhitectură

 · Philip Johnson (1979) · Luis Barragán (1980) · James Stirling (1981) · Kevin Roche (1982) · Ieoh Ming Pei (1983) · Richard Meier (1984) · Hans Hollein (1985) · Gottfried Böhm (1986) · Kenzo Tange (1987) · Gordon Bunshaft / Oscar Niemeyer (1988) · Frank Gehry (1989) · Aldo Rossi (1990) · Robert Venturi (1991) · Álvaro Siza Vieira (1992) · Fumihiko Maki (1993) · Christian de Portzamparc (1994) · Tadao Ando (1995) · Rafael Moneo (1996) · Sverre Fehn (1997) · Renzo Piano (1998) · Norman Foster (1999) · Rem Koolhaas (2000) · Herzog & de Meuron (2001) · Glenn Murcutt (2002) · Jørn Utzon (2003) · Zaha Hadid (2004) · Thom Mayne (2005) · Paulo Mendes da Rocha (2006) · Richard Rogers (2007) · Jean Nouvel (2008) · Peter Zumthor (2009) · Kazuyo Sejima / Ryue Nishizawa (2010) · Eduardo Souto de Moura (2011) · Wang Shu 2012 · Toyo Ito 2013 · Shigeru Ban 2014 · Frei Otto 2015 · Alejandro Aravena 2016 · Rafael Aranda, Carme Pigem și Ramón Vilalta / RCR Arquitectes 2017 · B. V. Doshi 2018 · Arata Isozaki 2019 · Yvonne Farrell și Shelley McNamara / Grafton Architects 2020 ·

Control de autoritate